Au fost identificate alimentele care duc la micşorarea creierului şi cele care previn acest lucru!

Un studiu efectuat de o echipă de cercetători americani a identificat atât alimentele care provoacă micşorarea creierului, cât şi pe cele care previn acest lucru.

Astfel, vitaminele şi acizii graşi din uleiul de peşte previn micşorarea creierului, preîntâmpinând astfel dezvoltarea afecţiunii Alzheimer. În schimb, cercetătorii au descoperit că grăsimile trans (ce se găsesc în margarină şi în alte alimente procesate) stimulează micşorarea creierului.
Studiul a fost efectuat pe 104 voluntari cu vârsta medie de 87 de ani, ce nu prezentau factori de risc care să conducă la probleme de gândire şi de memorie. Aceştia au fost supuşi unor teste din sânge pentru a identifica nivelul a diferiţi nutrienţi. De asemenea, aceştia au fost supuşi unor teste de memorie şi de gândire. Apoi, volumul creierului a 42 dintre voluntari a fost măsurat cu ajutorul unui aparat MRI.
Oamenii de ştiinţă au descoperit că persoanele cu o dietă bogată în acizii graşi omega 3 şi un nivel ridicat al vitaminelor B, C, D şi E prezentau un volum mai mare al creierului. De asemenea, acestea au obţinut rezultate mai bune în testele de memorie şi de gândire decât persoanele care aveau o dietă săracă în aceste elemente.
Acizii graşi omega 3 şi vitamina D se găsesc în peşte, iar vitaminele B, C şi E pot fi obţinute din carne, fructe şi legume.
Dr. Gene Bowman, de la Oregon Health & Science University , a comentat rezultatele cercetării: "Aceste rezultate trebuie confirmate şi de alte studii, dar, în mod evident, este foarte entuziasmant să descoperim că oamenii pot preveni micşorarea creierului şi menţinerea sa în formă prin ajustarea dietei".
Rezultatele studiului au fost publicate în jurnalul ştiinţific Neurology.
Sursa: The Press Association

Cele mai sănătoase alimente

În cazul legumelor şi fructelor se recomandă ca acestea să fie consumate proaspete sau congelate, iar plantele medicinale indicate de medicii germani trebuie administrate sub formă de infuzii, comprese sau tincturi.
Vă prezentăm lista acestor alimente.

Piele/păr

1. Pepenele
Are foarte puţine calorii şi e un fruct excelent pentru menţinerea fermităţii pielii.
2. Iaurtul degresat.
Are o concentraţie ridicată de vitamina A, iar bacteriile sale îmbunătăţesc aspectul pielii.
3. Grâul.
Are calciu, acizi graşi, dioxid de siliciu – provizii de sănătate pentru piele, păr şi unghii.
4. Orzul.
Conţine substanţe bioactive, înfrumuseţează şi revitalizează.
5. Cimbrul.
Curăţă organismul şi redă strălucirea pielii.
6. Hreanul.
Regenerează părul, pielea şi unghiile, mulţumită substanţelor active conţinute.
7. Muştarul.
Reglează fluxul sangvin la nivelul pielii.
Rinichi
8. Sfecla roşie.
Stimulează arderile celulare.
9. Vişinele.
Conţin potasiu, substanţă pe care rinichii “se luptă” să o elimine din sânge, când e în exces.
10. Castravetele.
Are multă apă şi stimulează activitatea rinichilor.
11. Ţelina.
Protejează rinichii de viruşi.
12. Varza roşie.
Aminoacizii şi proteinele sale acţionează ca un filtru pentru rinichi.
13. Gulia.
Vitamina C protejează celulele renale, iar fierul şi fosforul energizează.
14. Ridichea neagră.
Are proprietăţi de antibiotice naturale.
15. Varza murată.
Detoxifică întregul organism.
16. Hrişca.
În medicina complementară, e folosită ca produs dietetic în cazul bolilor de rinichi şi în diabet.
E eficientă dacă suferiţi de hipertensiune arterială.
17. Pătrunjelul.
Deţine combinaţia ideală de minerale pentru a curăţa rinichii.
Oase
18. Migdalele.
Conţin magneziu, care ajută oasele să rămână sănătoase.
19. Spanacul.
Aduce în organism necesarul de calciu pentru rezistenţa oaselor şi funcţionarea muşchilor.
20. Meiul.
Deosebit de bun pentru copii, cărora le întăreşte dinţii, oasele şi le stimulează creşterea.
21. Secara.
Benefică pentru dinţi, oase şi muşchi. E o sursă ideală de oligţlemente, cum ar fi B-vitamine, potasiu, magneziu, mangan, fier şi zinc.
22. Brânza.
Este o sursă de calciu, contribuind la întărirea oaselor.
Intestine/stomac

23. Tinctura de fenicul.
Protejează mucoasele intestinale.
24. Păstârnacul.
Stimulează digestia.
25. Mango.
Are vitamina A şi antioxidanţi ce apără mucoasa intestinală.
26. Arpacaşul.
Aduce în organism necesarul de fibre, magneziu şi fosfor pentru o digestie sănătoasă.
27. Mărarul.
Ameliorează indigestia.
28. Soia.
Are proprietăţi anticancerigene.
29. Nucile.
Conţin o formă purificată de Omega 3, care ajută la reducerea riscului de cancer al intestinelor.

Ficat

30. Anghinarea.
Are proteine regenerative, iar acidul folic şi antioxidanţii săi previn bolile hepatice.
31. Sucul de ridiche.
Stimulează secreţia bilei.
32. Conopida.
Contribuie la protejarea şi îmbunătăţirea activitii ficatului.
33. Drojdia de bere.
E o importantă sursă de vitamina B, detoxifică ficatul.
34. Năsturelul (Nasturtium Officinale).
E folosit la producerea muştarului şi a uleiurilor bune pentru metabolismul bilei şi al ficatului.
35. Păpădia.
Reduce colesterolul şi ajută la buna funcţionare a ficatului.
36. Laptele.
Apără ficatul de diferite afecţiuni frecvente.
37. Menta.
Uleiurile sale esenţiale stimulează secreţia biliară şi ajută la calmarea crampelor.
38. Carnea de iepure.
Degresează ficatul.
39. Carnea de vită şi de mânzat.
Conţine vitamina B, fier şi proteine de bună calitate.
Creier
40. Lintea.
Conţine proteine, glucide şi lecitina de care au nevoie celulele creierului.
41. Quinoa.
Bogat în fier, întăreşte memoria şi încetineşte procesul de îmbătrânire.
42. Carnea de pasăre de curte.
Are grăsimi şi uleiuri care oferă energie celulelor nervoase.
43. Fasolea.
Creşte puterea de concentrare.
44. Oul.
E o sursă grozavă de proteine, iar gălbenuşul conţine colină, care ajută la dezvoltarea memoriei.
45. Avocado.
E un fruct care combate stresul, nervozitatea şi insomnia.
46. Bananele.
Conţin substanţe benefice pentru creier.
Glucoza, vitaminele şi mineralele fructelor îl energizează.
47. Caisele.
Un amestec ideal de minerale ce stimulează neuronii.
48. Stafidele.
Au mult zahăr (75%), resursă energetică pentru creier.
49. Perele.
Ajută circulaţia sangvină, iar zahărul şi substanţele asemănătoare hormonilor intensifică puterea “de lucru” a creierului.
50. Mazărea.
E bogată în proteine bune pentru memorie şi concentrare.
51. Salata verde
Substanţele opiacee calmează sistemul nervos.

Ochi

52. Castanul sălbatic.
Substanţele sale active calmează iritaţiile şi senzaţia de usturime.
53. Arnica.
Uleiurile esenţiale calmează inflamaţiile oculare.
54. Mesteacănul alb.
Vitamina C, potasiul şi calciul conţinute întăresc imunitatea ochilor.
55. Limba de miel.
Are o mulţime de taninuri şi saponine ce reduc inflamarea vaselor conjunctivale.
56. Rostopasca.
Este eficientă împotriva viruşilor, în special pentru ochii uscaţi.
57. Gutuia.
Cu pectină şi calciu, e bună pentru alergii şi febra fânului.
58. Iarba de silur (Euphrasia Officinalis).
Calmează ochii în cazul persoanele tensionate, care stau mult în faţa calculatorului.
59. Grăsimea de găină.
Împreună cu iarba de silur, face minuni dacă e aplicată ca unguent pe ochi.
60. Strugurii.
Aceste fructe ajută cu precădere ochiul în timpul vederii nocturne.
61. Pătlagina.
Taninurile sale tratează infecţiile oculare.
62. Căpşunele.
Ajută ochiul în timpul vederii nocturne.
63. Centaurium minus.
Tinctura acestei plante vindecă afecţiunile oculare.
64. Ananasul.
Conţine numeroase enzime ce relaxează ochii celor care stau mult la calculator.
65. Rozmarin.
Purifică ochii şi protejează vasele de sânge oculare.

Inimă

66. Varza.
Are mult potasiu şi fier, necesare inimii şi circulaţiei sangvine.
67. Broccoli.
Previne ateroscleroza şi atacurile de cord, prin conţinutul de calciu, fier şi caroten.
68. Ridichea.
Apără împotriva atacurilor de inimă.
69. Portocalele.
Conţin vitamina C, care scade valoarea colesterolului din sânge, În plus, are şi puţine calorii.
70. Morcovul.
Acidul folic şi bioflavonoidele rădăcinoasei protejează inima.
71. Peştele.
Acizii graşi Omega 3 apără sistemul vascular de inflamaţii şi de calcifieri.
72. Ceapa.
Scade presiunea sângelui, îmbunătăţeşte activitatea inimii şi circulaţia.
73. Usturoiul.
Alicina conţinută previne accidentele vasculare cerebrale.
74. Usturoiul sălbatic.
Substanţele sale curăţă sângele de toxine.
75. Sparanghelul.
Asparagina curăţă cordul şi vasele mari de sânge.
76. Cicoarea.
Scade tensiunea arterială şi colesterolul, curăţă sângele cu ajutorul unor minerale specifice.
77. Uleiul de măsline.
Energizează cordul şi reduce colesterolul.
78. Somonul.
Acest peşte e o sursă bună de acizi graşi Omega 3, care reuşesc să scadă din nivelul trigliceridelor din sânge.
79. Dovleacul.
Are efect benefic în cazul hipertensiunii arteriale şi în bolile de inimă.
80. Cartofii.
Protejează contra accidentelor cerebro- vasculare, oferind o cantitate mare de vitamina C pentru sistemul vascular.
81. Paprika.
Protejează inima şi vasele de sânge.
82. Roşiile.
Diuretice eficiente, normalizează tensiunea arterială.
83. Măslinele.
Reduc colesterolul nociv şi tensiunea arterială.
84. Merele.
Conţin 300 de substanţe esenţiale pentru protecţia întregului sistem vascular.
85. Fasolea neagră.
O cană din acest aliment furnizează între 120 şi 320 miligrame de magneziu, mineral ce previne apariţia tulburărilor de ritm cardiac.
86. Coacăzele.
Cu cea mai mare concentraţie de minerale şi de vitamine C, B, D şi E, sunt bune pentru circulaţia sângelui.
87. Zmeura.
Acţionează ca o aspirină naturală, întărind sistemul imunitar.
88. Murele.
Sunt considerate de specialiştii germani fructe cardioactive, ajutând la funcţionarea optimă a cordului.
89. Socul.
Îmbunătăţeşte circulaţia sângelui.
90. Piersicile.
Au multe vitamine şi oligoelemente care protejează inima.
91. Cireşele.
Împrospătează resursele de potasiu, calciu, magneziu, fier, fosfor şi siliciu.
92. Rubarba.
Fortifică inima şi scade tensiunea arterială.
93. Grepfrutul.
Are o enzimă specială, care previne obstrucţiile vasculare şi tromboza.
94. Ciuperca Shitake.
Reduce colesterolul.
95. Prunele.
Previn tromboza.
96. Curmalele.
Sunt bogate în fier, calciu şi potasiu.
Reduc tensiunea arterială, protejează împotriva aterosclerozei.
97. Afinele.
Pigmentul lor albastru ajută la elasticitatea vaselor sangvine. Bun pentru ochi si diabet.
98. Ovăzul.
Are acizi graşi, benefici în bolile cardiovasculare.
99. Porumbul.
Are vitamina D şi vitamina K.
100. Ardeiul iute.
Previne creşterea zahărului din sânge, care poate duce la formarea colesterolului pe vasele inim
101. Smochinele: contin vitaminele din grupa B, minerale, potasiu, magneziu, fier, foarte mult calciu, zinc precum si oligoelemente importante: fluor, pentru intarirea dentitiei si seleniu pentru intarirea sistemului imunitar.
102. Nuci braziliene: magneziu, fosfor, acid folic, calciu potasiu precum si continut mare de seleniu – care contribuie la reducerea riscului de cancer (mai ales de prostata) si de boli cardiovasculare. Proteinele, aminoacizii esenţiali apropie nucile de Brazilia de carne sau peşte, tocmai de aceea consumul lor este binevenit în perioadele de post.
103. Caju: contine acidul oleic care este vestit pentru efectele benefice asupra sistemului cardio-vascular. Este bogat in vitaminele B1 (0,63 mg/100 g), B2 (0,26 mg/100 g), B3 (10,1 mg/100 g) sivitamina E (0,78 mg/100 g), antioxidant benefic sistemului cardiovascular. Magneziul continut de caju (270 mg/100 g) poate diminua intensitatea migrenelor, poate reduce tensiunea arteriala, problemele de respiratie. Fosforul (375 mg/100 g) este important pentru sitemul osos si dinti.
104. Susan – seminte sau halva: continut bogat de cupru, mangan, calciu, magneziu, fier, zinc, fosfor, vitamina B1 si fibre.
105. Miere de albine: fara comentarii

CyberShaman

Apa.

Apa este un lichid inodor, insipid şi incolor, de cele mai multe ori, sau uşor albăstrui sau chiar verzui în straturi groase. Apa este o substanţă absolut indispensabilă vieţii, indiferent de forma acesteia, fiind unul dintre cei mai universali solvenţi. Apa este un compus chimic al hidrogenului şi al oxigenului, având formula chimică brută H₂O (vedeţi Apă (moleculă)). Apa este una din substanţele cele mai răspândite pe planeta Pământ, formând unul din învelişurile acesteia, hidrosfera.

Pe Pământ, apa există în multe forme, în cele mai variate locuri. Sub formă de apă sărată există în oceane şi mări. Sub formă deapă dulce în stare solidă, apa se găseşte în calotele polare, gheţari, aisberguri, zăpadă, dar şi ca precipitaţii solide, sauninsoare. Sub formă de apă dulce lichidă, apa se găseşte în ape curgătoare, stătătoare, precipitaţii lichide, ploi, şi ape freaticesau subterane. În atmosferă, apa se găseşte sub formă gazoasă alcătuind norii sau fin difuzată în aer determinând umiditateaacesteia. Considerând întreaga planetă, apa se găseşte continuu în mişcare şi transformare, evaporarea şi condensarea, respectiv solidificarea şi topirea alternând mereu. Această perpetuă mişcare a apei se numeşte ciclul apei şi constituie obiectul de studiu al meteorologiei şi al hidrologiei.

Apa care este potrivită consumului uman se numeşte apă potabilă. Conform standardului din România, pentru ca apa să fie potabilă sestonul nu trebuie să depăşească 1ml/m³.^{[necesită citare]} Pe măsura creşterii populaţiei umane, de-a lungul timpului, şi a folosirii intensive şi extensive a resurselor de apă susceptibile de a furniza apă potabilă, problema apei utilizabile a devenit o problemă vitală a omenirii.

Apa se găseseşte sub diverse forme în natură: vapori de apă şi nori în atmosfera, valuri şi aisberguri în oceane, gheţari lalatitudini mici sau altitudini mari, acvifere sub pământ, râuri sau lacuri. Circuitul apei în natură este fenomenul prin care apa este transferată dintr-o forma într-alta, prin evaporare, precipitaţii şi scurgeri de suprafaţă.

Datorită importanţei pe care o are (în agricultură, dar şi pentru omenire în general), apei i s-au dat diverse nume în funcţie de formele pe care le ia. Ploaia e cunoscută în majoritatea ţărilor, pe când alte forme sunt mai puţin întâlnite, şi pot fi surprinzătoare când sunt văzute prima dată. Exemple sunt: grindina, zăpada, ceaţa, roua sau chiciura. Un fenomen conex este curcubeul, întâlnit atunci cand lumina se refractă prin particulele de apă din atmosferă.

Apa de la suprafaţa globului joacă roluri importante în evoluţia umană; râurile şi irigaţiile asigură aportul de apă pentru agricultură, sunt suport pentru transportul maritim sau fluvial, fie comercial sau de agrement. O apă cu insuficienţi nutrienţi se numeşte oligotrofă. Scurgerea apei pe suprafaţa terestră este mecanismul prin care eroziunea sculptează mediul natural, duce la crearea văilor şi deltelor cu suprafeţe fertile favorabile dezvoltării de centre umane. De asemenea, apa se infiltrează în sol, ajungând în pânza de apă freatică. Această apă freatică ajunge din nou la suprafaţă sub formaizvoarelor, sau a izvoarelor termale şi gheizerilor. Apa freatică este de asemenea extrasă artificial prin puţuri şi fântâni.

Deoarece apa poate conţine numeroase substanţe diferite, poate avea gusturi sau mirosuri foarte diferite. De fapt, oamenii şi alte animale şi-au format simţurile pentru a putea evalua calitatea apei: de obicei, animalele evită apa cu gustsărat (apă de mare) sau putred de mlaştină preferând apa unui izvor montan sau apa freatică.

Apa în biologie şi civilizaţia umană[modificare | modificare sursă]

Din punct de vedere biologic, apa are numeroase proprietăţi indispensabile proliferării vieţii, care o deosebesc de celelalte substanţe. Apa îşi îndeplineşte acest rol, permiţând compuşilor organici să reacţioneze în moduri care să permită în cele din urmă replicarea. Este un bun solvent şi are o tensiune superficială ridicată, permiţând astfel mişcarea compuşilor organici şi a organismelor vii. Apa proaspătă are densitatea maximă la 4 °C, această densitate scăzând pe măsură ce apa se răceşte, se încălzeşte sau îngheaţă. Fiind o moleculă polară stabilă dominantă în atmosferă, joacă un rol important în absorbţia radiaţiei infraroşii, crucială în cadrulefectului de seră, fără de care temperatura medie la suprafaţa Terrei ar fi de -18° Celsius. Apa are de asemenea o căldură specifică neobişnuit de mare (4181,3 J/(kg·°C) la presiunea de 1 bar şi temperatura de 25 °C^[1]), care joacă mai multe roluri în reglarea climatului global şi regional, precum Curentul Golfului, permiţând existenţa vieţii. Deoarece absoarbe foarte mult infraroşiile, are o foarte uşoară nuanţă albastră, datorită eliminării unei mici cantităţi de lumină roşie care o traversează. Culoarea albastră poate fi observată numai când apa este în cantitate mare, de exemplu în lacuri, mări sau oceane. În plus, apa are o căldură latentă de vaporizare mare, de 2262 kJ/kg la presiunea de 1 bar şi temperatura de 98 °C (dar de 2442 kJ/kg la presiunea de 0,0317 bar, presiunea de saturaţie la temperatura de 25 °C),^[1] care are o influenţă mare asupra climatului şi a transferului de căldură între ocean şi atmosferă.

Apa este un foarte bun solvent, similar din punct de vedere chimic cu amoniacul, şi dizolvă multe tipuri de substanţe, precum diferite săruri şi zahărul, şi facilitează reacţiile chimice ale acestora, lucru care permite metabolismele complexe.

Unele substanţe însă nu se amestecă cu apa, cum e de exemplu petrolul, şi alte substanţe hidrofobe. Membranele celulare, compuse din lipide şi proteine, profită de această proprietate, controlând interacţiunea dintre ele şi mediul extern. Acest lucru este uşurat de tensiunea superficială a apei.

Picăturile de apă sunt stabile datorită tensiunii superficiale mari datorată puternicelor forţe intermoleculare numite forţe de coeziune. Acest lucru este evident atunci când mici cantităţi de apă ajung pe o suprafaţă insolubilă, precum polietena: apa rămâne sub formă de picături. Totuşi, pe sticlă extrem de curată apa formează o peliculă subţire deoarece forţele dintre moleculele de apă şi de sticlă (forţele de adeziune) sunt mai mari decât forţele de coeziune. Acest lucru este foarte important în cadrul transpiraţiei plantelor.

În celulele şi organismele biologice, apa se află în contact cu suprafeţele membranoase proteice care sunt hidrofile, adică prezintă o puternică atracţie pentru apă. Langmuir a observat o puternică forţă de respingere între suprafeţele hidrofile. Pentru a deshidrata suprafeţele hidrofile este necesar un efort deosebit pentru învingerea acestor forţe, numite forţe de hidraţie. Aceste forţe sunt foarte puternice, dar valoarea lor scade rapid pe distanţe mai mici de un nanometru. Importanţa lor în biologie a fost studiată de Parsegian. Prezintă importanţă în special atunci când celulele sunt deshidratate prin expunerea la atmosferă uscată sau la îngheţ extracelular.

O proprietate simplă, dar unică şi extrem de importantă pentru mediu, este că în forma sa solidă, de gheaţă, pluteşte pe lichid. Forma solidă a apei are o densitate mai mică decât a apei lichide, datorită geometriei punţilor de hidrogen care se formează doar la temperaturi mai joase. Pentru aproape toate substanţele şi pentru toate celelalte 11 stări neobişnuite ale apei, cu excepţia gheţii-XI, starea solidă este mai densă decât cea lichidă. Apa proaspătă este cea mai densă la 4 °C, şi se va scufunda prin convecţie pe măsură ce se răceşte la acea temperatură, iar dacă se răceşte în continuare se va ridica. Datorită aceste proprietăţi, apa de adâncime va fi mai caldă decât apa îngheţată, de suprafaţă, astfel încât gheaţa se va forma începând de la suprafaţă şi se va extinde în jos, iar cea mai mare parte a apei de dedesubt va rămâne constantă la 4 °C. Astfel, fundul unui lac, mare sau ocean este practic izolat de frig, permiţând supravieţuirea speciilor de animale. Aproape toate celelalte substanţe chimice sunt mai dense în stare solidă şi îngheaţă de la fund spre suprafaţă.

Viaţa pe Pământ a evoluat şi s-a adaptat acestor proprietăţi ale apei. Existenţa formelor solidă, lichidă şi gazoasă ale apei pe Pământ a reprezentat un factor important pentru colonizarea diferitelor medii ale planetei de către forme de viaţă adaptate variatelor, şi adesea extremelor, condiţii de viaţă.

În istorie, civilizaţiile s-au dezvoltat cu precădere pe malurile râurilor sau mărilor: Mesopotamia, aşa-numitul leagăn al civilizaţiei este situată între două râuri, Egiptul antic a înflorit pe malurile Nilului, iar marile metropole, precum Londra, Paris, New York şi Tokio îşi datorează succesul în parte accesibilităţii oferite de situarea lângă o apă, şi înflorirea comercială rezultată. Insulele cu porturi sigure, precum Singapore şi Hong Kong, s-au dezvoltat tocmai din acest motiv. În locuri precum Africa de Nord şi Orientul Mijlociu, unde apa nu se găseşte în abundenţă, accesul la apă potabilă a fost şi este o mare problemă în dezvoltarea comunităţilor umane.

O greşeală des întâlnită este aceea că apa este un bun conductor de electricitate. Toate proprietăţile electrice ale ape se datorează ionilor sărurilor minerale dizolvate în ea şi dioxidului de carbon dizolvat în ea. Apa prezintă auto-ionizare (două molecule de apă se transformă într-un anion de hidroxid şi un cation de hidroniu) însă doar la un nivel aproape imperceptibil.

Fără să bea apă, omul moare, agonizînd, în 72 de ore. Dar pînă să moară, setea îl aduce la nebunie. De ce oare?

În mijlocul unei întinderi necuprinse de mare ori de ocean, naufragiatul e sortit pieirii! Deşi are apă din belşug la distanţă de un braţ, n-o poate bea. Din ce cauză? Apa are memorie şi poate fi înnobilată sau, dimpotrivă, pîngărită de cuvinte. Cînd apa din ţesuturile noastre ascultă muzică de Beethoven sau Ceaikovschi, trupul nostru se schimbă, se vindecă. Care să fie explicaţia?
Apa sfinţită nu devine niciodată stătută şi are proprietăţi tămăduitoare. Să fie un mit?

Durerile abdominale, durerile de cap, durerile articulare dispar ca nimica în 90% din cazuri, tratate fiind, simplu, cu apă. Cum e posibil?

Un om poate posti cu apă pură peste 40 de zile sau chiar mai mult, rămînind sănătos sau vindecîndu-se astfel de boli grave, degenerative, în ciuda privaţiunii de hrană. Cît adevăr e aici?
Norman Walker, Paul Bragg, Esaru Emoto, Valeriu Popa, F. Batmanghelidj şi alţii şi-au dedicat zeci de ani din viaţă ca să raspundă la întrebările de mai devreme, pornind de la cea mai legitimă curiozitate: cît de importantă este apa pentru noi?

Cercetărie oamenilor de ştiinţă au pus pe tapet observaţii spectaculoase … cum că organismul uman e 70% apă, că sîngele are 80% H2O, cartilagiile 90%, plamânii 80 %, inima 79 %, splina 75 %, rinichii 82 %, muşchii 75 %, oasele 22 %, creierul 90%, neurotransmiţătorii 90%,tc etc etc… concluzionînd, printre altele, că însetatul nu mai gîndeşte limpede…
Toate organele au nevoie de apă, deci, acel compus chimic al hidrogenului şi al oxigenului, care numără în alcătuirea sa doar două elemente. În forma aceasta, adică H2O, apa se numeşte pură sau distilată. Ce e pe lîngă, e în plus! Mai mult de atît, e chiar vătămător… Naufragiatul nu poate deci să-şi potolească setea cu o apă atît de impură, ca apa de mare…
Sărurile anorganice din apele minerale sunt tot atît de intraductibile de către organism, ca cele din apa de mare. Organismul nu le recunoaşte. Nu le foloseşte. Mineralele anorganice din compoziţia acestor ape înfundă arterele, rigidizează ţesuturile, uzează rinichii, imobilizează articulaţiile. Apa poate să te vindece, cum poate la fel de bine să te îmbolnăvească. Totul depinde de castitatea ei…
Surse de apă pură, benefică sănătăţii, sunt trei la număr în lumea-ntreagă:
- prima, din fructe şi legume proaspete cultivate organic şi sucul lor;
- a doua, din apa purificată prin distilare;
- a treia, din apa de ploaie din zone cu atmosferă nepoluată.
Pentru un orăşean, ce nu are un aparat de filtrare a apei prin osmoză inversă, singura sursă de apă necontaminată cu fluor, clor, bacterii şi rugină e cea minerală, îmbuteliată în flacoane de platic, cel mai adesea. După ce criterii alege el cea mai bună apă de băut, din oferta destul de diversă de pe raft? Preţul, cel mai adesea… Reclama făcută, de multe ori… Prea puţini ştiu să caute pe etichetă informaţia care le-ar putea salva rinichii de depuneri masive de săruri grele. “Reziduu sec” e parola. Daca primeşti drept răspuns o cifra mai mică de 50 sau pe-aproape, înseamnă ca ai pus mîna pe o sticlă cu apă potabilă.
Am măsurat cu TDS-metrul alte 11 ape populare de pe piaţă şi am veşti noi.

1. La Fântâna – apă de izvor extrasă din zona Tălmaciu ( Sibiu) – 350 TDS
2. Cheile Bicazului (apă de izvor) – apă plată premium – 350 TDS
3. Vălcele (Izvor Elisabeta) – apă minerală medicinală – 2160 TDS
4. Lipova – apă minerală naturală, decarbogazeificată parţial – 670 TDS
5. Bilbor – apă de izvor plată – 55 TDS
6. Borsec – apă minerală naturală, natural carbogazoasă – 146 TDS
7. Perla Harghitei – apă minerală naturală decarbogazeificată parţială – 598 TDS
8. Voslauer - Ohne. Naturaliches Mineralwasser ohne kohlensaure – 488 TDS
9. Voslauer Junior – Ohne. Naturliches Mineralwasser ohne kohlensaure – 490 TDS
10. Devin – apă naturală necarbogazoasă (plată) de izvor – 38 TDS
11. Perla Harghitei – apă minerală naturală – 745 TDS

Poziţiile astronomice ale Pământului şi influenţa lor asupra maselor mari de apă[modificare | modificare sursă]

Căderea unei picături de apă

Coexistenţa stărilor solidă, lichidă şi gazoasă a apei pe Pământ este vitală pentru originea, evoluţia şi continuarea existenţei vieţii pe Terra. Totuşi, dacă s-ar schimba poziţia planetei faţă de Soare, chiar cu o distanţă relativ mică (1 000 000 km), condiţiile care permit existenţa simultană a celor trei stări nu ar mai avea loc cu atâta uşurinţă.

Masa Pământului permite atracţiei gravitaţionale să păstreze o atmosferă în jurul planetei. Vaporii de apă şi dioxidul de carbon din atmosferă creează un efect de seră care asigură o temperatură de suprafaţă relativ constantă. Dacă Pământul ar avea dimensiuni mai mici, o atmosferă mai subţire ar duce la temperaturi extreme care să nu permită acumularea apei decât în calotele glaciare din jurul polilor (aşa cum se întâmplă pe planeta Marte).

Distanţa dintre Pământ şi Soare şi combinaţia dintre radiaţia solară primită şi efectul de seră al atmosferei asigură ca suprafaţa sa să nu fie nici prea rece şi nici prea fierbinte pentru apa lichidă. Dacă Pământul ar fi mai depărtat, apa ar îngheţa, iar dacă ar fi mai apropiat de Soare, temperatura de suprafaţă mai ridicată ar împiedica formarea calotelor glaciare, sau ar cauza existenţa apei doar sub formă de vapori. În primul caz, Pământul ar absorbi mai multă energie solară din cauza albedoului redus al oceanelor, iar în al doilea ar rezulta un efect de seră scăpat de sub control şi condiţii neospitaliere similare celor de pe planeta Venus.

S-a propus că însăşi viaţa păstrează condiţiile care i-au permis existenţa. Temperatura de suprafaţă a Pământului a fost relativ constantă de-a lungul erelor geologice în ciuda variaţiilor radiaţiei solare, lucru care ar indica existenţa unui proces dinamic ce guvernează temperatura Terrei printr-o combinaţie de efect de seră şi albedou atmosferic şi de suprafaţă. Această propunere poartă numele de Ipoteza Gaia.

Utilizarea apei de către oameni[modificare | modificare sursă]

Sistem de irigaţii în New Jersey

Toate formele de viaţă cunoscute depind de apă. Apa este o parte vitală în multe din procesele metabolismului din interiorul organismului. Cantităţi semnificative de apă sunt utilizate de organism în digestia hranei. (Notă: unele bacteriişi seminţe de plante pot intra într-o stare criptobiotică pentru o perioadă nedeterminată, atunci când sunt deshidratate, ca apoi să revină la viaţă când reajung într-un mediu umed.)

Aproape 72% din masa corpului uman fără grăsimi este apă. Pentru o bună funcţionare, corpul necesită între doi şi şapte litri de apă pe zi pentru a evita deshidratarea, cantitatea exactă depinzând de nivelul de activitate, temperatură, umiditate şi alţi factori. Nu este cunoscută cu exactitate cantitatea de apă necesară a fi consumată de o persoană sănătoasă. Oricum, pentru cei care nu au probleme de rinichi este dificil să bea prea multă apă, dar periculos să bea prea puţină, mai ales într-un ambient cald şi umed sau în timpul exerciţiilor fizice. Se întâmplă totuşi ca oamenii să consume mult mai multă apă în timpul exerciţiilor fizice decât este necesar, expunându-se astfel riscului de intoxicaţie cu apă, care de cele mai multe ori este fatală. "Obligativitatea" consumării a opt pahare de apă pe zi de o persoană, nu este argumentată ştiinţific.

Pompă de apă manuală în China.

Dieteticienii şi nutriţioniştii spun că aceasta este cantitatea de apă recomandată a fi consumată pe zi - în engleză RDI (Recommended Daily Intake). [1]. Ultimele rapoarte referitoare la regimul alimentar ale Consiliului Naţional de Cercetare National Research Councilrecomandă un consum pentru femei de 2,7 litri de apă în total (incluzând şi sursele de apă din alimente) şi, respectiv, 3,7 litri pentru bărbaţi [2]. Apa se pierde din organism prin urină şi fecale, prin transpiraţie şi prin respiraţie (expiraţie de vapori).

Corpul uman are nevoie de apă care nu conţine prea multă sare sau alte impurităţi. Printre impurităţile frecvent întâlnite se numără chimicalele şi/sau bacterii periculoase, cum ar fi crypto sporidium. Unele substanţe sunt însă acceptabile şi chiar necesare ca şi prezenţă în apă pentru intensificarea gustului şi pentru asigurarea necesarului de electroliţi.

Apa ca o sursă preţioasă[modificare | modificare sursă]

Oameni stând la coadă pentru apă în timpul asediului de la Sarajevo.

Datorită creşterii populaţiei mondiale şi a altor factori, tot mai puţini oameni beneficiază de apă potabilă. Problema apei poate fi rezolvată prin creşterea producţiei, o distribuţie mai bună, şi nerisipirea resurselor deja existente. Din acest motiv, apa este o resursă strategică pentru multe ţări. Au existat de-a lungul timpului mai multe conflicte pentru accesul la apă şi controlul acesteia.O cronologie a conflictelor legate de apă Experţii prevăd mai multe conflicte viitoare din cauza creşterii populaţiei mondiale şi creşterii contaminării prin poluare şi încălzire globală.

Un pârâu de munte

Raportul UNESCO despre dezvoltarea apei (WWDR, 2003) din cadrul Programului de Evaluare a Apei pe Plan Mondial arată că, în următorii 20 de ani, cantitatea de apă potabilă disponibilă va scădea cu 30%. 40% dintre locuitorii lumii nu au apă curată suficientă pentru o igienă minimală. Peste 2,2 milioane de oameni au murit în 2000 de boli legate de consumul de apă contaminată sau din cauza secetei. În 2004, o organizaţie engleză,WaterAid, a raportat că un copil moare la fiecare 15 secunde din cauza bolilor legate de apă ce ar putea fi uşor prevenite.

Se prevede că apa ar putea deveni preţioasă precum petrolul, lucru care ar face din Canada, ce are această resursă din abundenţă, cea mai bogată ţară din lume.

În 2005 în SUA preţurile mari ale benzinei au provocat îngrijorare şi au existat temeri pentru o criză globală, însă consumatorii nu ezitau să plătească preţuri duble pentru aceeaşi cantitate, dar de apă îmbuteliată.

Apa potabilă este mai valoroasă decât oricând în istoria noastră, fiind folosită extensiv în agricultură şi industrie, şi primeşte din ce în ce mai multă atenţie pentru a fi folosită judicios pentru generaţiile viitoare.

Regularizarea distribuţiei apei[modificare | modificare sursă]

Apa potabilă este de obicei colectată la izvoare sau este extrasă din puţuri artificiale. Construirea mai multor asemenea puţuri ar fi o metodă pentru a produce mai multă apă, presupunând că pânza de apă freatică poate să asigure un debit adecvat. Alte surse de apă sunt ploile şi apa din râuri şi lacuri. Apa de suprafaţă trebuie însă purificată înaintea consumului de către om. Purificarea implică îndepărtarea substanţelor nedizolvate sau dizolvate, precum şi a bacteriilor periculoase. Cele mai folosite metode sunt filtrarea cu nisip, pentru îndepărtarea materiilor nedizolvate, şi tratarea cu clor şi fierberea pentru uciderea bacteriilor periculoase. Distilareaîndeplineşte toate cele trei sarcini. Există şi tehnici mai avansate, precum osmoza inversă. Desalinizarea apei sărate din mări şi oceane este o soluţie mai scumpă utilizată în climatele aride de coastă.

Distribuţia apei potabile are loc fie printr-un sistem de distribuţie, fie îmbuteliată. În multe ţări există programe de distribuire gratuită a apei în caz de necesitate.

Reducerea risipirii apei, adică utilizarea apei potabile doar pentru consumul uman, ar fi o altă soluţie. În unele oraşe, precum Hong Kong, apa de mare este folosită pe scară largă, de exemplu la toalete, în scopul conservării resurselor de apă potabilă. Poluarea apei ar putea fi cel mai mare consumator inutil de apă, risipind această resursă, indiferent de beneficiile aduse poluatorului. Medicamentele consumate de oameni ajung deseori în canalizare şi au efecte negative asupra vieţii acvatice dacă se acumulează şi nu sunt biodegradabile.

Impactul apei asupra religiei şi filozofiei[modificare | modificare sursă]

Pahar cu apă

Apa este considerată purificatoare în majoritatea religiilor, incluzând hinduismul, creştinismul, islamul, iudaismul şi şintoismul. Spre exemplu, botezul în bisericile creştine este făcut cu apă. În plus, o baie rituală în apă pură este făcută celor decedaţi în multe religii, incluzând iudaismul şi islamismul. În islamism, cele cinci rugăciuni zilnice, pot fi efectuate doar după spălarea corpului cu apă curată (Wudu). Apa este geneza tuturor.

În şintoism, apa este utilizată aproape în toate ritualurile pentru curăţirea unei persoane sau a unui loc. Apa este menţionată înbiblie de 442 de ori, respectiv de 363 de ori, în versiunile sale engleze internaţionale sau, ca acronim, NIV) şi în cea cunoscută sub numele de Versiunea regelui James. În secţiunea 2 Peter 3:5(b) se afirmă textual: ... "şi pământul a fost format din apă şi de către apă." (NIV)

Se crede adesea despre apă că ar avea puteri spirituale. În mitologia celtică, de pildă, Sulis este zeiţa locală a apelor termale; înhinduism, apa este personificată ca o zeiţă sub numele de Ganga. De asemenea, diferiţi zei pot patrona diferite izvoare, râuri sau lacuri. În mitologiile romană şi greacă, Peneus a fost un zeu-fluviu, unul dintre cele 3.000 de oceanide.

Filozoful antic grec Empedocles a elaborat o întreagă doctrină filozofică (un fel de teorie pre-atomistă a lumii) bazată pe cele patru concepte fundamentale ale Universului care erau reprezentate în lumea reală, conform teoriei sale, de patru elemente fundamentale, apă, aer, foc şi pământ.

În filozofia clasică chineză, apa, ca element al filozofiei clasice, era unul din cele cinci elemente constituente ale naturii, alături de pământ, foc, lemn şi metal.

https://www.youtube.com/watch?v=VUuMrG5D8CQ