Sunt aici, dar... nu sunt

S-a aşezat praful pe blogul meu frumos. N-am mai scris de mult aici. Timp a fost, şi... nu prea a fost. Am facut şi eu, ca orice gospodină, gemuri, dulceţuri, salate, castraveţi, murături, iar acum două săptămâni am pus varza şi, pentru că a fost mai mereu cald, s-a şi acrit. Acum două zile am făcut varză cu carne de porc. Hmm, e aşa de bună! Dacă ar fi să aleg ce fel de mâncare îmi place cel mai mult, aş spune fără să mă gândesc prea mult: varză călită, varză cu carne, sarmale. Azi am făcut friptură la cuptor, pe care am pregătit-o într-un fel anume: am împărţit tava în două - într-o parte am pus un rând de carne de porc, peste ea am pus mirodenii şi verdeaţă proaspătă, iar în cealălaltă parte am pus un rând de cartofi tăiaţi felii (mai grosuţe), peste ei am pus un rând de ardei gras tăiat rondele, un rând de ceapă tăiată solzişori, un rând de morcov dat pe răzătoarea mare, iar ultimul rând a fost de roşii tăiate rondele subţiri. Peste toate astea am presărat delicat, mărar verde, o ceaşcă cu ulei şi o cană - două cu apă. Am pus tava în cuptorul încins în prealabil şi am lăsat friptura să se-mprietenească bine cu legumele. Când am scos tava din cuptor, friptura era frumos rumenită. Am servit-o cu salată de varză acră cu ulei şi mărar proaspăt.

Am avut câteva zile de vară în luna noiembrie. E aşa de frumos afară, încât nu prea te lasă inima să stai în faţa calculatorului...